Tagged: societate

Fenomenul fidelității și sentimentul de vină [Partea II]

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

…aici prima parte

Atât timp cât unul din parteneri dorește să trăiască într-o relație liberă, iar celălalt are viziuni tradiționale despre familie, ceea ce se va întâmpla mai departe în viața lor va fi însoțită de fenomenul fidelității și sentimentul de vină. Aceste elemente pot fi îndepărtate fie prin recunoașterea libertății persoanei iubite, fie prin acceptarea că ambii parteneri trebuie să conviețuiască respectând un set de valori conservatoare aprobate de societate.

Dacă să vorbim în termeni simpli, bărbatul și femeia în relația de familie, cuplu, căsătorie, se dedică în exclusivitate unul altuia. Dragostea, afecțiunea, sinceritatea, intimitatea, relația sexuală, sunt niște dimensiuni reciproce și nimeni altcineva nu are voie să se atingă de aceste părți ale vieții lor doi, care sunt ca un tot întreg. Se încheie un pact de siguranță, de la care se așteaptă la un statut social și financiar care corespunde unui sistem de valori. Acest pact poate exista atât timp cât ambii vor respecta norma morală general acceptată precum este fidelitatea. Adică nici unul din parteneri nu are dreptul moral de o oferi una din aceste dimensiuni altei persoane străine. Dacă unul din ei va dărui dragoste altei persoane sau dacă va întreține o relație sexuală, riscă să fie acuzat de trădare și să înceteze relația. Fie ești fidel(ă) și iubit(ă) pentru faptul că viața ta aparține numai persoanei din cuplu, fie infidel(ă) și vinovat(ă) de destrămarea familiei. Continue reading…

710 total views, no views today

„High-rise” – un film în 10 propoziții

Nu am citit romanul ”High-Rise” (Zgârie-nori) de J. G. Ballard, dar cred regizorul Ben Wheatley a filmat o distopie psiho-socială excelentă, în care au fost arătate fără cenzură principalele vicii și pasiuni umane care îi împiedică pe oameni să coexiste chiar și într-o lume ”ideală”.

Curios este că drepturile de autor pentru film au fost cumpărate tocmai în 1975, iar pe ecrane a ieșit abia în 2015, scenariul pentru o perioadă de câteva decenii era considerat drept o peliculă care nu poate fi filmată. Continue reading…

348 total views, no views today

Angajatul, sclavul cu gura închisă în fața șefului

Despre atitudinile unor angajatori față de angajați și despre cum sunt dresate generații de robi cu frustrări impuse prin valorile nescrise din societate (dar și din familie). O precizare doar, aici povestea nu e despre supunere, ci despre cum viața plină de ”superiori” deștepți care încearcă să te fută și să-ți închidă gura, dar tu nu taci și nu îi lași să-ți violeze libertatea la exprimare. Desigur că va rămâne încă mult loc pentru a fi adăugate puncte de vedere legislative și virgule din experiența fiecărui cititor.

Pe scurt și pe rând, inspirat dintr-o istorie reală.

Prima experiență de angajat vine din adolescență, de pe la vârsta de 15 ani. Îmi aduc aminte acele câteva zile de trezire la 5 dimineață și culcare la miez de noapte. Patru sau cinci zile, atât a rezistat organismul prima experiență de hamal la piața din oraș. Entuziasmul a dispărut repejor nu doar din motiv că fizic era dificil, ci din cauza muncii neorganizate și a atitudinii angajatorului. Cine a lucrat în astfel de domenii (muncă la negru) știe cum e să mănânci undeva după un perete, departe de ochii angajatorului. Pentru că, în timpul mesei nu lucrezi, iar asta nu-i aduce șefului senzația că totul merge conform planului său inexistent.

Încercările din afara țării, în calitate de ”gastarbaiter”[1], la fel mi-au conturat percepția despre cel ”superior” și cel ”inferior”. Atitudinea angajatorilor atât la vest cât și la est a fost aproximativ aceeași. Mâncat pe fugă, odihnă puțină, muncă neorganizată și mutra nemulțumită a șefului atunci când din cele 12 ore de muncă încerci câteva minute să le petreci pentru tine (vorbind la telefon, răsfoind o carte sau orice alte ocupații de recreere). Continue reading…

1,778 total views, no views today

Pentru unii e stânga, pentru mine sunt doar niște valori

Când eram adolescent, auzeam deseori vorbe că ”politica este murdară și mai bine să nu te bagi”, că ”sunt bandiți și e periculos”. Eu de fire și din educație fiind un om pașnic, o bună parte din viață așa și am trăit, neimplicându-mă și neinteresându-mă de politică. Probabil că din acest motiv nici nu sunt tare priceput la ideologiile politice și tot felul de concepte din aceste filosofii. Dar, în ultimii ani nedreptățile, ilegalitățile, corupția, medicina ineficientă și justiția cumpărată, m-au împins să răsfoiesc buchii din domeniu pentru a înțelege ce este politica de dreapta și de stânga (despre care atâta se vorbește). Continue reading…

348 total views, no views today

Gura închisă a moldoveanului

De mic copil îmi aduc aminte de așa vorbe precum ”nu te băga în politică”, ”mai bine taci”, ”ei știu mai bine” etc. Dacă ești moldovean și citești asta, cu siguranță că ești familiarizat cu aceste sfaturi de pregătire pentru a păși în lumea matură. Noi am fost și suntem în continuare încurajați și educați să nu spunem liber ceea ce gândim despre corectitudinea acțiunilor întreprinse de diverși funcționari publici cum ar fi primarul sau director de colhoz. Atitudinea critică nu este pentru simplii muritori, iar dacă provii dintr-o familie modestă atunci cuvântul tău nu trebuie spus.

Continue reading…

130 total views, no views today