Tagged: oligarhie

Biserica Ortodoxă între cultură și politică în Republica Moldova

Republica Moldova, la fel ca și multe alte state ex sovietice este actualmente o țară în care majoritatea cetățenilor  – 96.8 % conform ultimului recensământ din 2014[1] – se declară a fi de religie creștin ortodoxă, și aceasta în pofida unor încercări de laicizarea forțată în perioada Uniunii Sovietice. Celelalte grupuri religioase, deși mult mai mici, au și ele un profil creștin (catolic, neoprotestant etc). În noua istorie a Republicii Moldova, ortodoxia, gestionată de cele două mari instituții – Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei – a fost mereu într-o poziție dominantă față de celelalte culte.

Această poziție conține o contradicție evidentă. Pe de o parte, Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie prevede că ”Cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în drepturi în fața legii și a autorităților publice”  iar discriminarea ”unui sau altui cult religios se pedepsește conform legislației în vigoare[2]. Pe de altă parte, aceeași lege prevede, în articolul 15 (5), că statul recunoaște ”importanța deosebită și rolul primordial al religiei creștin-ortodoxe și, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viața, istoria și cultura poporului Republicii Moldova.” Adică, pe de o parte legea prevede o egalitate între grupurile religioase (șanse egale de activitate), iar pe de altă parte aceeași lege motivează un tratament preferențial pentru un cult, Biserica Ortodoxă (iar între ele, așa cum se va vedea, o singură organizație – Mitropolia Moldovei).

Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) este divizată în două tabere mari, dar inegale: Mitropolia Basarabiei aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române și Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove (în continuare Mitropolia Moldovei) sub jurisdicția Patriarhiei Ruse.  Această situație se datorează contextelor și influențelor politice și geopolitice.

Mitropolia Basarabiei, fondată după unirea din anul 1918, și-a stopat activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în perioada ocupației sovietice. După destrămarea URSS și declararea independenței, mai exact pe 14 septembrie 1992 Biserica Ortodoxă Română din Republica Moldova a reluat activitatea, aceasta având statut autonom.[3]

Mitropolia Moldovei,[4] deține controlul asupra majorității bisericilor ortodoxe din Republica Moldova, și activează sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, fapt nerecunoscut de Patriarhia Română. Din anul 1989 la conducerea BOM este Mitropolitul Vladimir, în trecut fost secretar al Direcției Eparhiale din Cernăuți,[5] personalitate controversată în viața publică în Republica Moldova.

Articolul în întregime îl puteți citi aici.

Gura închisă a moldoveanului

De mic copil îmi aduc aminte de așa vorbe precum ”nu te băga în politică”, ”mai bine taci”, ”ei știu mai bine” etc. Dacă ești moldovean și citești asta, cu siguranță că ești familiarizat cu aceste sfaturi de pregătire pentru a păși în lumea matură. Noi am fost și suntem în continuare încurajați și educați să nu spunem liber ceea ce gândim despre corectitudinea acțiunilor întreprinse de diverși funcționari publici cum ar fi primarul sau director de colhoz. Atitudinea critică nu este pentru simplii muritori, iar dacă provii dintr-o familie modestă atunci cuvântul tău nu trebuie spus.

Continue reading…

  • 41637655_1861558850630528_4863879428532338688_n

BOR – mașina de legitimare a oligarhiei rusești [PZF]

Iartă-mi părinte păcatele, știu că am mult, ascultă-mă te rog și-ajută-mă, pentru că vreau să mă pocăiesc în fața lui Dumnezeu. Am greșit, au fost cazuri, am mers adesea pe un drumuri greșite, m-am săturat de acest fel de viață, Doamnei, iartă-mă… (Mihail Krug, cântecul Împărtășania).[1]

Astfel de cuvinte pot fi auzite în multe cântece din chanson-ul rusesc, care în mare parte sunt despre păcatele lumii criminale, iar iertarea lor desigur că e posibilă prin pocăință și împărtășire în fața unui preot ortodox.

Articolul de mai jos este despre evoluția și consolidarea administrației Bisericii Ortodoxe Ruse și alunecarea ei spre discursuri și agende anti drepturile omului, indiferența la sărăcia din societate, viziuni și atitudini pro monarhie… Articolul scoate în evidență de asemenea și cîteva accente criminale în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. După cum veți vedea,  ortodoxia în Federația Rusă are legături strânse cu oligarhia, lumea criminală și puterea politică. Continue reading…

Luxul BOG (Bisericii Ortodoxe Georgiene): spre drepturile omului prin oligarhie și sărăcie (Studiu de caz) [PZF]

Coaliția internațională interconfesională de organizații a Congresului Mondial al Familiilor (CMF), care luptă pentru ”familia naturală” și se opune avortului, fertilizării in vitro, divorțului, minorităților sexuale și egalității de gen a reușit să tulbure apele, prin discursuri homofobe și instigatoare la ură în Georgia, țara caucaziană unde legea anti-discriminare a fost cu greu implementată, chiar dacă dreptul la libertatea de exprimare și la întrunirile pașnice sunt parțial respectate.[1]

Acest text este un studiu de caz despre relația între biserica ortodoxă georgiană, puterea politică și oligarhia din Georgia. Vom pune accent pe conexiunile organizatorilor celui de-al 10-lea Congres Mondial al Familiei care a avut loc la Tbilisi în 2016, eveniment la care au participat atît oligarhii din Rusia, cât și actualul Președinte al Republicii Moldova Igor Dodon, organizatorul principal al Congresului al Familiilor ediția a 12-a care va avea loc în perioada 13 – 16 septembrie 2018 la Chișinău[2]cu sprijinul fundației ”Din Suflet”, organizația de binefacere a soției acestuia, Galina Dodon.[3]

Congresul Mondial al Familiilor este o rețea internațională și interconfesională de organizații și mișcări religioase conservatoare ce promovează homofobia, sexismul și anti-avortul sub umbrela discursului ”familiei naturale”.[4] Continue reading…