Tagged: moldova

Angajatul, sclavul cu gura închisă în fața șefului

Despre atitudinile unor angajatori față de angajați și despre cum sunt dresate generații de robi cu frustrări impuse prin valorile nescrise din societate (dar și din familie). O precizare doar, aici povestea nu e despre supunere, ci despre cum viața plină de ”superiori” deștepți care încearcă să te fută și să-ți închidă gura, dar tu nu taci și nu îi lași să-ți violeze libertatea la exprimare. Desigur că va rămâne încă mult loc pentru a fi adăugate puncte de vedere legislative și virgule din experiența fiecărui cititor.

Pe scurt și pe rând, inspirat dintr-o istorie reală.

Prima experiență de angajat vine din adolescență, de pe la vârsta de 15 ani. Îmi aduc aminte acele câteva zile de trezire la 5 dimineață și culcare la miez de noapte. Patru sau cinci zile, atât a rezistat organismul prima experiență de hamal la piața din oraș. Entuziasmul a dispărut repejor nu doar din motiv că fizic era dificil, ci din cauza muncii neorganizate și a atitudinii angajatorului. Cine a lucrat în astfel de domenii (muncă la negru) știe cum e să mănânci undeva după un perete, departe de ochii angajatorului. Pentru că, în timpul mesei nu lucrezi, iar asta nu-i aduce șefului senzația că totul merge conform planului său inexistent.

Încercările din afara țării, în calitate de ”gastarbaiter”[1], la fel mi-au conturat percepția despre cel ”superior” și cel ”inferior”. Atitudinea angajatorilor atât la vest cât și la est a fost aproximativ aceeași. Mâncat pe fugă, odihnă puțină, muncă neorganizată și mutra nemulțumită a șefului atunci când din cele 12 ore de muncă încerci câteva minute să le petreci pentru tine (vorbind la telefon, răsfoind o carte sau orice alte ocupații de recreere). Continue reading…

1,277 total views, no views today

Pentru unii e stânga, pentru mine sunt doar niște valori

Când eram adolescent, auzeam deseori vorbe că ”politica este murdară și mai bine să nu te bagi”, că ”sunt bandiți și e periculos”. Eu de fire și din educație fiind un om pașnic, o bună parte din viață așa și am trăit, neimplicându-mă și neinteresându-mă de politică. Probabil că din acest motiv nici nu sunt tare priceput la ideologiile politice și tot felul de concepte din aceste filosofii. Dar, în ultimii ani nedreptățile, ilegalitățile, corupția, medicina ineficientă și justiția cumpărată, m-au împins să răsfoiesc buchii din domeniu pentru a înțelege ce este politica de dreapta și de stânga (despre care atâta se vorbește). Continue reading…

236 total views, no views today

”Colivă” pentru școlile din Republica Moldova

Poveste despre faptul că în instituțiile de învățământ preuniversitar din Republica Moldova se desfășoară evenimente religioase cu diverse ocazii nu mai este o noutate. ”Slujitorii domnului” sunt prezenți la careurile de la primul și ultimul sunet, stropind cu agheasmă și recitând rugăciuni, chiar dacă există copii care împărtășesc alte religii decât cea creștin ortodoxă. Pe lângă participarea la aceste ceremonii laice, dumnealor sunt alături de elevi și la orele de religie ortodoxă. Deci, ei sunt atât preoți cât și învățători, în acest fel nivelul lor de influență asupra copiilor, dar și asupra părinților este unul suficient de puternic. Respectiv intimidările față de copiii de alte confesiuni religioase sunt mai pronunțate, iar legislația cu privire la faptul că învățământul este laic, sunt ușor trecute cu vederea. Mai desfășurat despre Biserica Ortodoxă din Republica Moldova (B.O.M.), relația cu puterea pentru păstrarea influenței și încălcarea legii puteți citi aici.

Locul preoților este la Biserică, nu într-o instituție de învățământ.

De ce?

Pentru că la școală se educă noi generații de cetățeni, iar pe lângă faptul că elevii sunt învățați litere, cifre și un pic de știință, mai este nevoie de a învăța și despre drepturile omului, libertatea gândirii, egalitate și non-discriminare. Preoții, ”slujitorii domnului” sau reprezentanții B.O.M. (sau oricum altfel doriți să-i numiți) prin propaganda religioasă și a așa ziselor valori creștin ortodoxe promovează:

  • discursuri homofobe (ex. preotul Ghenadie Valuță);
  • discursuri discriminatorii instigatoare la ură (ex. preotul Anatolie Cibric);
  • practici care pun în pericol viața omului (campaniile anti-vaccin, anti-avort);

Continue reading…

351 total views, no views today

Biserica Ortodoxă între cultură și politică în Republica Moldova

Republica Moldova, la fel ca și multe alte state ex sovietice este actualmente o țară în care majoritatea cetățenilor  – 96.8 % conform ultimului recensământ din 2014[1] – se declară a fi de religie creștin ortodoxă, și aceasta în pofida unor încercări de laicizarea forțată în perioada Uniunii Sovietice. Celelalte grupuri religioase, deși mult mai mici, au și ele un profil creștin (catolic, neoprotestant etc). În noua istorie a Republicii Moldova, ortodoxia, gestionată de cele două mari instituții – Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei – a fost mereu într-o poziție dominantă față de celelalte culte.

Această poziție conține o contradicție evidentă. Pe de o parte, Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie prevede că ”Cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în drepturi în fața legii și a autorităților publice”  iar discriminarea ”unui sau altui cult religios se pedepsește conform legislației în vigoare[2]. Pe de altă parte, aceeași lege prevede, în articolul 15 (5), că statul recunoaște ”importanța deosebită și rolul primordial al religiei creștin-ortodoxe și, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viața, istoria și cultura poporului Republicii Moldova.” Adică, pe de o parte legea prevede o egalitate între grupurile religioase (șanse egale de activitate), iar pe de altă parte aceeași lege motivează un tratament preferențial pentru un cult, Biserica Ortodoxă (iar între ele, așa cum se va vedea, o singură organizație – Mitropolia Moldovei).

Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) este divizată în două tabere mari, dar inegale: Mitropolia Basarabiei aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române și Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove (în continuare Mitropolia Moldovei) sub jurisdicția Patriarhiei Ruse.  Această situație se datorează contextelor și influențelor politice și geopolitice.

Mitropolia Basarabiei, fondată după unirea din anul 1918, și-a stopat activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în perioada ocupației sovietice. După destrămarea URSS și declararea independenței, mai exact pe 14 septembrie 1992 Biserica Ortodoxă Română din Republica Moldova a reluat activitatea, aceasta având statut autonom.[3]

Mitropolia Moldovei,[4] deține controlul asupra majorității bisericilor ortodoxe din Republica Moldova, și activează sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, fapt nerecunoscut de Patriarhia Română. Din anul 1989 la conducerea BOM este Mitropolitul Vladimir, în trecut fost secretar al Direcției Eparhiale din Cernăuți,[5] personalitate controversată în viața publică în Republica Moldova.

Articolul în întregime îl puteți citi aici.

197 total views, no views today

Moralitatea de sub unghia moldoveanului ortodox

Să trăiești în concubinaj, să fii homosexual sau lesbiană, să fii pro poligamie și/sau relație liberă, să fii bărbat și să ai păr lung, să fii femeie – să nu ai copii – să nu fii căsătorită – să vrei egalitate de șanse, etc., toate acestea și multe altele sunt niște comportamente în afara limitelor morale în societatea ortodoxă.

Pe când să fii homofob, xenofob, să fii bărbat violent cu membrii familiei, să vinzi icoane – lumânări la pensionarii care dau ultimul leu și să nu plătești pentru asta impozite (astfel devenind un parazit economic pentru întreaga țară), să vinzi apă de la robinet în sticle cu eticheta pe care scrie agheasmă, să prostești persoanele bolnave de cancer prin faptul că le propui creștinilor disperați să pupe oase de oameni morți, să fii funcționar public și să furi – să furi – să furi – să manipulezi – să distrugi instituții și domenii importante în stat (cum ar fi învățământul, sistemul medical, asistență socială etc), asta este trecut cu vederea și acceptat. Până și așa cazuri vocale cum ar fi construcția bisericilor pe teritoriul grădinițelor, care și așa sunt puține și în stare deplorabilă la nivel național, este acceptat drept ceva normal. Chiar dacă pe teritoriul acestei grădinițe au făcut ceremonii funerare în care sicriul cu cadavrul unei persoane a stat afară în timp ce copiii se jucau alături. Continue reading…

141 total views, no views today

Gura închisă a moldoveanului

De mic copil îmi aduc aminte de așa vorbe precum ”nu te băga în politică”, ”mai bine taci”, ”ei știu mai bine” etc. Dacă ești moldovean și citești asta, cu siguranță că ești familiarizat cu aceste sfaturi de pregătire pentru a păși în lumea matură. Noi am fost și suntem în continuare încurajați și educați să nu spunem liber ceea ce gândim despre corectitudinea acțiunilor întreprinse de diverși funcționari publici cum ar fi primarul sau director de colhoz. Atitudinea critică nu este pentru simplii muritori, iar dacă provii dintr-o familie modestă atunci cuvântul tău nu trebuie spus.

Continue reading…

89 total views, no views today

Greva iminentă a pedagogilor din Republica Moldova [PZF]

Pururea o pururea cerească, Floarea stelelor o va păzi, Pe pământ Sindicatul păzească, Rolul muncii în fiecare zi.[1]

Aceste cuvinte și principii răsună în imnul Federației Sindicale a Educației și Științei din Republica Moldova, pe care în realitate organizația nu prea le urmează.
Salariul cadrelor didactice crește de la independență cu viteza bănuțului, profesorii fiind hrăniți doar cu speranța că în următorul an vor fi răsplătiți mai bine pentru munca pe care o exercită sârguincios decenii la rând, în instituții de învățământ iarna încălzite cu sobe, respirând fumul și aerul rece învechit, cu greu educând generații de cetățeni.

Federația sindicatelor este instituția care în mod normal ar trebui să apere drepturile și necesitățile solicitate de către cadrele didactice, iar una din obligațiuni este de a participa împreună cu muncitorii la întruniri de tip mitinguri, demonstrații, acțiuni colective și chiar greve. Nu și în cazul sindicatelor din Republica Moldova – când în luna august 2018 un grup de învățători au scris o petiție către Ministerul Educației Culturii și Cercetării solicitând un șir de revendicări, printre care majorarea salariilor cadrelor didactice cu 50% și cu 100% pentru personalul auxiliar, Sindicatele au tăcut. Atunci profesorilor li s-au alăturat doar unele instituții media și câțiva reprezentanți ai societății civile.

Ce au făcut sindicatele atunci? I-au chemat la cabinet pe câțiva profesori revoltați,[2] pentru a-i convinge să se calmeze și să renunțe la proteste. Mergând la discuția cu sindicatele, profesorii credeau că au fost invitați în calitate de grup de muncitori care au înaintat o petiție cu solicitarea majorării salariilor. Se așteptau că li se va spune că nu sunt bani sau că este un proces îndelungat cu negocieri dificile etc. Însă totul a fost total diferit. Profesorii au încercat să convingă sindicatele, care știu legislația și regulile unor tratative cu autoritățile publice centrale, că ar putea să se folosească de mesajul profesorilor, dacă tot nu le reușește să facă acest lucru. Dar, ”apărătorii drepturilor muncitorilor” s-au arătat deranjați și supărați de mediatizarea exagerată a înaintării petiției. Administrația sindicatelor a luat la rost membrii grupului de la Pedagogi Solidari, de parcă ar fi la un interogatoriu, încercând să-i convingă că pedagogii contestatari n-ar importanți, iar prin acțiunile lor nu ar face decât să se auto-promoveze.

Citește articolul în întregime pe PlatZForma.md

180 total views, no views today

Campania anuală de autopromovare a Ministerului Culturii din bugetul de stat [PZF]

Ministerul Culturii din Republica Moldova a fost vestit prin faptul că de-a lungul anilor a reușit să susțină cu hârtie colorată și creioane evenimentele de importanță culturală din țară. În iunie 2017, ministerul a fuzionat cu cel al educației, sportului și pe cel al științei. De un an și câteva luni există Ministerul Educației Culturii și Cercetării (MECC). Ministra Monica Babuc și unii reprezentanți ai guvernului vizitează evenimente de mare calibru din țară, sarcina principală fiind înmânarea diplomelor sau deschiderea evenimentelor la care trebuie să participe de la câteva sute de cetățeni în sus și, în mod obligator, presa prietenoasă partidului de guvernământ.

CV-urile unor angajați ai ministerului, conform datelor oficiale de pe site-ul ministerului, arată că aceștia au abilități IT, știu a scrie în word, să facă prezentări Power Point și să navigheze pe internet. Calități profesionale  vitale pentru un management guvernamental bun, mai ales atunci când vine vorba de o îmbunătățire a imaginii educației, culturii și cercetării din întreaga țară.

Contribuția MECC la educarea valorilor culturale sunt de lăudat. Dacă tragem cu ochiul peste activitățile ministerului, observăm că cifrele privind suportul financiar din partea statului pentru evenimentele culturale din acest an s-au dublat comparativ cu anul 2017 când ministerul era ”sărac”. Nu este clar unde era surplus de bani, la educație sau la cercetări, dar dacă în 2017 ministerul a susținut financiar 52 de proiecte cu 2 milioane de lei, în 2018 sunt 91 pe listă, cu aproape 4 milioane de lei. Ce a servit la creșterea bugetului pentru proiecte culturale deocamdată nu este clar. Managementul eficient, reducerea instituțiilor de învățământ, colaborarea educației cu biserica ortodoxă, scăderea demografică din cauza că tot mai multe familii pleacă din țară și își iau copiii cu ei? Unde găsim răspuns la această întrebare?

Citește articolul în întregime pe PlatZForma.md

Sursa foto: link.

92 total views, no views today

Luxul BOG (Bisericii Ortodoxe Georgiene): spre drepturile omului prin oligarhie și sărăcie (Studiu de caz) [PZF]

Coaliția internațională interconfesională de organizații a Congresului Mondial al Familiilor (CMF), care luptă pentru ”familia naturală” și se opune avortului, fertilizării in vitro, divorțului, minorităților sexuale și egalității de gen a reușit să tulbure apele, prin discursuri homofobe și instigatoare la ură în Georgia, țara caucaziană unde legea anti-discriminare a fost cu greu implementată, chiar dacă dreptul la libertatea de exprimare și la întrunirile pașnice sunt parțial respectate.[1]

Acest text este un studiu de caz despre relația între biserica ortodoxă georgiană, puterea politică și oligarhia din Georgia. Vom pune accent pe conexiunile organizatorilor celui de-al 10-lea Congres Mondial al Familiei care a avut loc la Tbilisi în 2016, eveniment la care au participat atît oligarhii din Rusia, cât și actualul Președinte al Republicii Moldova Igor Dodon, organizatorul principal al Congresului al Familiilor ediția a 12-a care va avea loc în perioada 13 – 16 septembrie 2018 la Chișinău[2]cu sprijinul fundației ”Din Suflet”, organizația de binefacere a soției acestuia, Galina Dodon.[3]

Congresul Mondial al Familiilor este o rețea internațională și interconfesională de organizații și mișcări religioase conservatoare ce promovează homofobia, sexismul și anti-avortul sub umbrela discursului ”familiei naturale”.[4] Continue reading…

74 total views, no views today

Harta Chișinăului – un secret de stat sau accesul la informații de interes public [PZF]

Faptul că accesul la informația de interes public în Republica Moldova este o problemă cu care ne luptăm de ani buni nu este noutate.

La începutul lunii mai proiectul cu titlul ”Chișinău, orașul luminilor” propus de A.O. Comunități Active pentru Democrație Participativă și A.O. Centrul pentru Politici, Inițiative și Cercetări ”Platforma” a fost selectat pentru participarea la hackathonul societății civile care în acest an a avut loc la Minsk (Belarus).
Ideea consta în realizarea unei aplicații pentru telefon mobil, care presupune crearea unei hărți interactive pe care locuitorii orașului Chișinău vor putea vedea toate străzile care sunt sau nu sunt iluminate pe timp de noapte. Scopul aplicației este de a crea o mai bună comunicare între cetățeni și Autoritățile Publice Locale, în privința acestei aplicații este vorba de Întreprinderea Municipală LUMTEH, instituție responsabilă de asigurarea iluminatului stradal. Pe lângă comunicare, cetățenii vor avea posibilitatea să monitorizeze activitatea instituției publice și să se consolideze în jurul unor probleme comune. Funcționalitatea aplicației este simplă și poate fi folosită practic de orice utilizator de telefon. Continue reading…

77 total views, 1 views today