Cu ea între patru

Imagine simbol, sursa: https://medium.com/stories-behind-photography/human-connection-56417d715b5b

Imagine simbol, sursa: https://medium.com/stories-behind-photography/human-connection-56417d715b5b

A cincea săptămână între patru pereți.

Minus 4 kilograme.

Anxietatea trece în alt stadiu.

Sunetul frigiderului începe să deranjeze. 

Observ cum se depune praful pe podea în mai puțin de 24 de ore după ce am tras cu aspiratorul. 

Copăcelul de grapefruit din vazon a adăugat 3 frunze noi. 

Ceaiul nu mai are acel gust, nici cel verde curat, nici în combinație cu melisa sau frunze de trandafiri. 

Apa o beau pentru că trebuie, mi-am instalat și o aplicație care mă bâzâie la fiecare oră și îmi aduce aminte că trebuie să beau apă, iar când mă satur, îi adaug o felie de lămâie. 

Ce bine că se vinde lămâie la marketul de lângă casă. 

Încerc să caut părțile bune în toată această „campanie #stauacasă”. Un mare noroc că o parte din job-uri îmi permite să lucrez de acasă și nu trebuie să circul prin oraș. Programul mi-l fac singur, problema este că nu prea înțelegi când este timpul liber și când cel de lucru.

Sarcinile și comunicarea continuă, sunt însoțite de senzații de procrastinare. O fi o patologie transmisă genetic, autocritică sau cerințele prea ridicate față de sine.

Lucru, dejun, lucru, prânz, lucru, cină, carte, film, vin, somn… rutină. 

Dimineața începe cu gimnastică.

Apoi răsfoitul știrilor, care devine tot mai obositor, totul este despre virus. 

Internetul. 

Trezește sentimente de vină și inutilitate a vieții trăite. 

Discuții la telefon. Cu mama, bunica, fratele. 

”- Ce faci? Tot așa?

  • Da, tot așa.”

”Apelul” adică schimbul de mesaje cu unii prieteni (unii de pe loc, alții plecați). 

”- Salut. Viu?

  • Viu.”

Pe ea o trezesc cu mirosul de cafea, care urbanizează nu știu cum atmosfera din casă. 

Cu fiecare zi ce trece îmi dau seama cât de importante sunt zâmbetele reciproce. Zâmbim des.

Subiectele de discuție nu se epuizează, de la teorii ale pregătirii unei tartine, până la probleme morale, existențialism și traume psihologice. 

Cearta, șantajul, gelozia sau alt vampirism emoțional, demult au rămas în adolescență. 

Dorința de singurătate și spațiu personal este parțial satisfăcută de cele două perechi de patru pereți, bucătăria sau dormitorul. 

„Nu știu dacă aș fi putut trăi atâta cu altcineva”, vorbă spusă des în loc de „te iubesc”. 

Vinul băut în doi este cel mai aromat, iar mahmurela mai ușoară.

Despre anxietate vrei să mai adaugi ceva?

Nu.

Toți o au.

Nu vreau să le-o intensific altora. 

378 total views, 3 views today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *