„High-rise” – un film în 10 propoziții

Nu am citit romanul ”High-Rise” (Zgârie-nori) de J. G. Ballard, dar cred regizorul Ben Wheatley a filmat o distopie psiho-socială excelentă, în care au fost arătate fără cenzură principalele vicii și pasiuni umane care îi împiedică pe oameni să coexiste chiar și într-o lume ”ideală”.

Curios este că drepturile de autor pentru film au fost cumpărate tocmai în 1975, iar pe ecrane a ieșit abia în 2015, scenariul pentru o perioadă de câteva decenii era considerat drept o peliculă care nu poate fi filmată.

Un zgârie-nori de elită, în care există totul pentru o viață confortabilă și luxoasă, însă aici gelozia, rivalitatea și poftele de senzații tari aprind treptat comportamente ostile între locuitorii clădirii, până și cei mai echilibrați uită despre normele morale. Egoismul și invidia umană mereu va găsi cu ușurință motive pentru a începe un război mondial cu vecinii, mai ales într-un zgârie-nori în care dezbaterile pot începe de la o simplă privire.

Totul poate începe de la niște fleacuri, aventuri sau bârfe, iar spre ce pot duce acestea, în film este reflectat foarte clar și într-o palitră de culori pale. Instinctele animalice amplificate care rup orice legătură cu moralitatea acceptată de societate, iar perversiunile dezgropate din adâncurile subconștientului transformă realitatea din jur într-o anarhie absolută, care pare imposibil să mai fie întoarsă la ”normalitate”.

După vizionarea acestei pelicule rămâne un sentiment amar de greață izvorâtă și totodată direcționată către toată mizeria interioară pe care o ascunde fiecare din noi, iar frumosul (foarte șablonizat) pe care îl cunoaștem este doar o cojiță subțire a unei sacoșe pline cu gunoi până la gură.

Pelicula reprezintă opoziția a ceea ce ne-am obișnuit să vedem în pelicule sci-fi populare unde un oraș încape într-un zgârie-nori multifuncțional în care totul lucrează de la o simplă atingere de buton.

Filmul ”High-rise” nu este pentru cei și cele care doresc să vadă o istorie futuristică de acțiune sau o societate perfectă cu elemente de inteligență artificială. Aici raționalitatea se întâlnește cu absurdul, iar conștientul este infectat cu cele mai ”antimorale” perversiuni hedoniste. Oare suntem noi atât de buni și frumoși cum ne credem?

 

Sursa imaginii: https://www.kinopoisk.ru/picture/2758874/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *