Un altfel de dialog cu noua Ministră a Educației, Culturii și Cercetării

Într-o dimineață, la sfârșitul lunii iunie, cu un ghiozdan în brațe, în troleibuzul vechi (din alea roșii) ea privea îngândurată prin geam. Am vrut să-i zic bună ziua și să o întreb cum se simte în rol de ministră, dar n-am îndrăznit să deranjez aranjarea gândurilor la un început de zi de muncă și mi-am continuat drumul spre lucru.

Cu riscul de a fi acuzat că sunt omul plătit de americani (unii deja mi-au zis asta) sau că îmi manifest simpatia față de un anumit partid (de ăștia la fel au fost), încerc să vin cu o părere vis a vis de noua Ministră a Educației Culturii și Cercetării.

Nu vreau să vorbesc despre viziunea partidului, alți membri, răfuielile politice sau alte subiecte populiste, abordate în mediul online și mass media. Eu de obicei critic autoritățile publice centrale și locale pentru incompetență, indiferență, lipsa de transparență și absența aproape totală a abilităților și dorinței de comunicare cu societatea. Acest text e puțin diferit, e un fel de raport (să zicem) pozitiv.

Câteva observații în urma celor două întâlniri pe care le-am avut cu doamna ministră Liliana Nicolaescu-Onofrei în ultima săptămână, cu descrierea pe scurt a subiectelor.

Discuția despre Cafeneaua Guguță din Grădina Publică Chișinău (aici mai multe detalii despre cafenea). Un subiect sensibil și adânc înrădăcinat în schemele mai multor guverne din 2007 până astăzi.

Pe scurt. Care este problema? 

Cafeneaua Guguță se află pe terenul Grădinii Publice Chișinău, și are statut de monument istoric protejat. Autoritățile Publice Locale, prin diverse scheme au vândut terenul unde este construită cafeneaua, adică au vândut o bucată din monument. Acum proprietarul vrea să construiască un centru comercial de câteva etaje pe partea lui de monument, iar proprietarul anterior dorea să toarne 13 etaje de beton pentru a ridica un hotel. Este bine sau nu? Întrebați-vă propria imaginație. Cum va arăta Grădina Publică Ștefan cel Mare timp de aproximativ doi ani, perioadă în care ea va fi în totalitate sau parțial închisă? Marele business va veni cu o umbră luxoasă enormă, peste tot ce se numește vegetație, liniște, relaxare și primire a tuturor locuitorilor orașului.

Cum și cine a fost la discuție?

La întâlnire am fost 3 persoane din partea comunității OccupyGuguță și 4 persoane de la minister (consiliera, șeful cabinetului ministrei și șefa Direcţiei patrimoniu cultural). Ce știe ministerul despre cafenea? Noua componență nu cunoaște prea multe, însă nu pot spune același lucru despre cei vechi. ”- Părerea mea este că Cafeneaua Guguță nu reprezintă o valoare arhitecturală.”, spunea doamna de la direcția patrimoniu cultural. Probabil că nu, probabil că da, însă cert este că aceasta se află pe terenul unui monument, iar construcția unei clădiri din sticlă și beton l-ar transforma în totalitate.

Ce urmează să facă MECC? 

Să obțină copia privind decizia de demolare a cafenelei de la autoritățile publice locale din mun. Chișinău și să verifice legalitatea întregului proces de vânzare și dare spre privatizare a terenului.

Așteptăm.

Impresii

Deschiderea ministrei de a discuta despre Cafeneaua Guguță este plauzibilă, având în vedere că toată această istorie ascunde acte de corupție și înțelegeri dintre funcționari publici cu cetățeni din afaceri. Doamna ministră a recunoscut că nu cunoaște toate detaliile, dar nu pot să cred că funcționarii mai vechi care încă sunt în minister nu știu nimic. Una din justificări despre o un eventual impas în investigarea mai rapidă a acestui caz este descentralizarea. Cică autoritățile publice locale dacă doresc răspund, dacă nu doresc nu răspund la solicitările ministerului (cel puțin eu așa am înțeles, dar se pare că în realitate e altfel și un jurist ar comenta mai exact scuzele MECC). 

Acest tip de ”colaborare” între instituții îmi aduce aminte de relația FBI cu POLIȚIA din filmele de acțiune. Când cei din POLIȚIE continuă să investigheze un caz, chiar dacă le este interzis, iar detectivul din POLIȚIE cunoaște pe cineva ”de încredere” la FBI care se împarte cu informație despre etapa și pașii pe care-i întreprind.

Istorii similare probabil că au loc și în comunicarea dintre autoritățile publice centrale cu cele locale, iar pentru a exclude aceste jocuri ascunse este nevoie de timp, răbdare și monitorizare continuă a activităților tuturor departamentelor. Cum de simplificat? De publicat totul și mereu pe site-ul ministerului. Atât timp cât pașii documentați vor fi făcuți publici, societatea civilă va veni în ajutor.

Discuția despre Situația Cinematografiei din Republica Moldova din 1 august 2019.

Pe scurt. Care este problema? 

Dacă să-mi adreseze cineva această întrebare, i-aș răspunde cu o altă întrebare (Noi avem cinematografie în Moldova?).

La inițiativa unor regizori, actori și producători autohtoni, a avut loc un eveniment cu participarea mai multor personalități din breasla cinematografiei moldovenești. Probleme în acest domeniu există mai multe decât filme produse la noi, iar verbalizarea lor din câte am observat nu a avut loc de foarte mulți ani (comunicarea ”mai ales constructivă” între ei se pare că nu există). Lipsa resurselor financiare alocate de stat,  management defectuos al principalei instituții cum ar fi Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova și lipsa unei strategii de dezvoltare a cinematografiei autohtone, sunt doar câteva din problemele din această breaslă.

Cum a avut loc discuția? (aici înregistrarea video făcută de cei de la KinoPOP) 

Într-un format total neașteptat de mulți din cei veniți la eveniment. Cum să-i implici și asculți pe circa 80 de participanți? Simplu. Toți au fost așezați la 8 mese a câte 10 persoane, li s-au dat foi pe care au scris problemele și soluțiile așa cum le văd ei, apoi fiecare delega câte un reprezentant pentru a le prezenta publicului. Ulterior acestea vor fi incluse într-un plan de lucru pentru minister. 

Mie personal această metodă de a-i pune să gândească împreună, să analizeze nu doar problemele, dar să vină și cu soluții, trebuie să recunosc că mi-a plăcut. În câteva minute un eveniment la care se aștepta că vor avea loc discursuri lungi, plângărețe și plictisitoare, s-a transformat într-un grup de lucru. 40 de minute artiștii (îi numesc printr-un cuvânt pentru a nu repeta și enumera toate specialitățile, sper că nu se supără) au lucrat la structurarea problemelor, pentru soluții nu prea le-a ajuns timp (probabil că era nevoie de o oră – două sau ei între ei să se întâlnească mai des).

Impresii. 

Prezentările au mers bine până la momentul în care artiști mai artiști decât alții s-au gândit (sau așa s-au obișnuit) să calce tradițional peste timpul celorlalți prezenți și să pună mâna pe microfon, după care au urmat recitaluri, discuții la oglindă despre cât de importante lucruri au făcut și cum este mai corect de procedat pentru a salva ceea ce nu există (sau există doar în imaginația lor). La un anumit moment mi-a sărit un nerv printr-un strigăt la unul din acei domni care vorbea cu microfonul. Să mă iertați, eu înțeleg că doare, dar încă mai mult doare când nu-i respecți pe cei de alături și nu le permiteți să vorbească. Sperăm că data viitoare moderatorul se va uita la ceas și va cronometra mai bine timpul destinat pentru fiecare participant în așa fel încât discuția să nu se transforme într-un haos asemeni celui de la ședințele Consiliului Municipal Chișinău. Aici organizatorii evenimentului, adică MECC, desigur că au restanțe. Dacă este nevoie de ajutor pentru a modera astfel de dezbateri, puteți cu ușurință să apelați la câteva asociații obștești cu expertiză în desfășurarea unor dialoguri adecvate între cetățeni și autorități, de exemplu A.O. Comunități Active pentru Democrație Participativă, A.O. Primăria Mea sau A.O. Centrul de Urbanism.

O observație către minister și subdiviziunea responsabilă de cinematografie.

Dacă unii participanți la eveniment ar fi vorbit cât o emisiune Vorbește Moldova, șeful CNC Valeriu Jereghi n-a scos nici un cuvânt (pentru că dumnealui are pârghii și își alocă singur resurse pentru gașca sa, el probleme nu are și nu le vede), probabil că se gândea la broșurica în care să fie incluse filmele autohtone produse în ultimii 3 ani (În ultimii 3 ani în Moldova au fost făcute filme? Dacă sunt, atunci CNC-ul nu a făcut nimic pentru a informa societatea despre existența lor.).  

Un fel de concluzie cu recomandări

Deschiderea ministrei Liliana Nicolaescu-Onofrei către dialog este binevenită. Modelul participativ de propunere a soluțiilor la problemele din domeniile gestionate de MECC este un exercițiu util și necesar pentru a înțelege cum funcționează administrarea din culise. Sper că astfel de întâlniri vor mai avea loc în viitor (cel puțin odată pe an), iar solicitările și propunerile adunate în cadrul evenimentelor să fie scrise pe o listă, apoi sortate în mod prioritar (proces, care la fel trebuie să fie participativ) și trecute într-o strategie (câte una per domeniu, educație, cultură, sport, cercetare).

Atât timp cât autoritățile publice centrale și cele locale vor încuraja participarea cetățenilor la procesul decizional, atât timp relația dintre funcționarul public și cetățean va fi una mai bună, mai constructivă și cu rezultate de lungă durată.

Câteva recomandări către ministra Liliana Nicolaescu-Onofrei. 

Unii angajați din direcțiile subordonate MECC trebuie schimbați, chiar dacă ei consideră că nu există specialiști în domeniu (de exemplu la Direcția Patrimoniu Cultural) Mă scuzați dar experți care pregătesc un dosar pentru restaurarea circului ani la rând, și asta cu suportul din străinătate, asta nu-i treabă. 

 Alții ar trebui să fie demiși imediat (de exemplu șeful CNC). Faptul că dumnealui este artist al poporului nu-i dă dreptul de a face abuz în serviciu și de a descuraja tinerele talente din cinematografie, domeniu atât de important și absent în cultura Republicii Moldova. Dovezi sunt, voci la fel. O parte din comisia care l-au ales pe Valeriu Jereghi șef CNC și-au retras votul acum aproape doi ani în urmă. 

Nu mai este timp de așteptat, pentru că toți ei, noi, cei tineri rămași în țară, ne dorim acum să facem ceva, nu peste câțiva ani. Altfel vom pleca așa cum au plecat alții, și asta se referă la toate departamentele din gestiunea MECC (educație, cultură, cercetare, sport). Știu că sunt multe de făcut, iar munca abia începe. Rămâne doar să fie organizate concursuri transparente de selectare a unor persoane competente în fruntea acestor instituții, și vă rog, nu pe criterii de rudenie. 

Succese. 

Cititoarei/Cititorului care a ajuns până aici, îți mulțumesc pentru că ai avut răbdarea să treci peste excesul de virgule, paranteze și ghilimele.

Participarea ta, contează! 

 

******

Sursa foto: https://www.pinterest.com/pin/71424344070691845/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *