Monthly Archive: martie 2019

Pentru unii e stânga, pentru mine sunt doar niște valori

Când eram adolescent, auzeam deseori vorbe că ”politica este murdară și mai bine să nu te bagi”, că ”sunt bandiți și e periculos”. Eu de fire și din educație fiind un om pașnic, o bună parte din viață așa și am trăit, neimplicându-mă și neinteresându-mă de politică. Probabil că din acest motiv nici nu sunt tare priceput la ideologiile politice și tot felul de concepte din aceste filosofii. Dar, în ultimii ani nedreptățile, ilegalitățile, corupția, medicina ineficientă și justiția cumpărată, m-au împins să răsfoiesc buchii din domeniu pentru a înțelege ce este politica de dreapta și de stânga (despre care atâta se vorbește).

Câțiva ani de lucru la stat în domeniul educației într-un raion de la nordul țării, mi-au arătat cum sunt plătiți și cum funcționează sistemul bugetar. Revolta interioară crăpa în șapte când vedeam salariul de 2200 lei la fiecare sfârșit de lună. Trebuia ceva de făcut. Paharul de cercetare în teren s-a umplut atunci când am început să fac organizare comunitară la Chișinău. Ochii mi s-au deschis și mai tare, văzând cât de dificil este dialogul dintre autoritățile publice locale și cetățeni. Necesitățile oamenilor în majoritatea cazurilor sunt ignorate. Nu pot să mai înțeleg care este rostul statului atunci?

Ultima etapă pentru înțelegerea direcției politice cu care m-aș putea identifica, a fost atunci când am devenit președintele unei asociații obștești și m-am ciocnit direct cu sistemul birocratic din țară. Am văzut fișele salariale și tot felul de tabele contabile, și cel mai important, cifrele pe care le plătește fiecare cetățean lunar și anual la stat. Aici cum se zice ”mi-a sărit căpăcelul”. Sumele enorme pe care le dăm statului (impozite din partea angajatorului, impozite din partea cetățeanului, asigurări sociale și medicale achitate la fel de ambele părți)  în mod normal ar trebui să fie investite în așa fel încât cetățenii să beneficieze de medicină, învățământ, servicii sociale, pensii etc., însă acest lucru nu are lor. Banii pe care îi achită cetățenii la bugetul statului se duc undeva într-o gaură neagră, oamenii simpli muritori cu greu târâindu-se de la o lună la alta, iar alții mai bogați apar tot mai mult cu automobile luxoase pe străzile găurite din țară.

Activitățile și căutările pentru a mă regăsi într-un curent politic, m-au făcut să înțeleg că mai aproape de principiile de viață îmi sunt: participarea cetățenilor la procesul decizional, egalitate de șanse, egalitate de gen, asigurarea cetățenilor cu adăpost și hrană, respectarea drepturilor muncii, libertatea de exprimare, impozitarea bisericilor, medicina și învățământ gratuit, reducerea corupției la zero. Aceste idei de fapt fac parte din doctrina politică social democrată. În continuare încerc să fac un exercițiu de imaginație, fără noțiuni și concepte teoretice, despre unele acțiuni pentru Republica Moldova care cred că ar contribui la o dezvoltare un pic mai sănătoasă a societății noastre.

Pe scurt.

Pe parcursul a 28 de ani de independență a Republicii Moldova, partidele politice de la guvernare nu au făcut nimic altceva decât să fragmenteze societatea în tabere fictive, acestea fiind ușor manipulate prin diverse concepte cum ar fi ”dreapta este unirea cu România, stânga este Rusia, centru prieteni cu toți, pericolul din occident etc”. De la un mandat la altul, partidele politice s-au aflat într-o continuă campanie electorală, aceștia înecându-se în propriile promisiuni și uitând de oamenii vii care trăiesc în această țară.

Fără a face cunoștință cu programele electorale ale partidelor din Republica Moldova, vin cu o serie de propuneri, aparent naive, dar necesare (cel puțin așa îmi pare la momentul scrierii acestui text):

  1. Asigurarea hranei, adăpostului și combaterea sărăciei

Cum poate fi făcut acest lucru? Din banii cetățenilor, așa cum și celelalte puncte care urmează.

Într-o țară în care există cetățeni care nu au unde trăi și nu au resurse pentru a se alimenta, economia se pare că scade continuu. Pentru că sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru asigurarea securității, din motiv că cetățeanul care flămând și fără casă va comite infracțiuni pentru s supraviețui, iar producătorul autohton va vinde și produce mai puțin (deci economic dezavantajos).

  1. Medicină gratuită

Cu cât mai mare grijă are statul de sănătatea cetățenilor țării sale, cu atât mai mult se poate de economisit și de reinvestit tot același domeniu. Până la urmă, această medicină gratuită nu este chiar gratuită. Majoritatea populației plătește taxe pentru asta. Este posibil.

  1. Învățământ gratuit

Acest lucru se pare că este cât de cât asigurat. Școlile sunt gratuite, însă familiile social vulnerabile rămân a fi marginalizate, având în vedere sistemul de asistență socială de doi bănuți pe care îl avem la moment. Dacă nu ar exista organizații internaționale care ar oferi ajutor umanitar atunci mulți din copiii din familiile nevoiașe nu ar avea nici măcar haine pentru a merge la școală. Ne mai vorbind despre rechizitele și alimentația necesară.

  1. Egalitatea de șanse

Despre egalitatea de șanse în mare parte doar se vorbește, în realitate e total diferit. Dacă cetățeanul/tânărul/copilul vine dintr-o familie cu o situație financiară bună, atunci acesta beneficiază prin diverse metode (deseori ilegale) de studii de calitate, atitudine preferențială din partea funcționarilor publici, servicii medicale etc. Statul trebuie să asigure egalitate de șanse pentru toți cetățenii săi, acest lucru trebuie să fie obligator.

  1. Egalitatea de gen

Istoria, dar și statisticile arată că inegalitatea pe criteriu de gen este una din cele mai grave din țară, aceasta fiind în strânsă legătură cu violența în familie aplicată față de femei. Salariile egale, accesul la aceleași tipuri de muncă în care domină bărbații, politici de susținere pentru dezvoltarea profesională a femeilor aflate în concediile de maternitate, sunt doar câteva puncte prioritare care nu trebuie să lipsească de pe agenda politică din țară.

  1. Drepturile muncii și sindicate

Deși legislație cu privire la drepturile muncii și la sindicate există, aceasta nu este respectată. Este nevoie de acțiuni stricte de monitorizare a angajatorilor, să fie respectat regimul de muncă, securitatea, să fie asigurate condiții umane de lucru și salarii suficiente pentru un trai decent. Iar cei care nu vor respecta legislația să fie penalizați. Să fie încurajată crearea sindicatelor independente în toate domeniile.

  1. Impozitarea bisericilor

Într-un stat al cărui valori sunt bazate pe egalitate, dreptate și libertate, nu ar trebui să existe tratamente fiscale preferențiale, mai ales atunci când este vorba de profit. Impozitarea bisericilor ar crește bugetul de stat, iar acest lucru va juca un rol important și suplimentar în asigurarea unei vieți de calitate a cetățenilor.

  1. Participarea cetățenilor

Statul social democrat nu poate exista fără o participare a cetățenilor la procesul decizional. Fiecare cetățean are dreptul să se implice, să propună și să solicite. Participând la luarea deciziilor politice statul se asigură că fiecare pas întreprins este făcut împreună și la dorința cetățenilor, deci cu o transparență maximă.

  1. Libertatea de exprimare

Principiul libertății de exprimare este primordial în realizarea tuturor scopurilor enumerate mai sus, dar și în îmbunătățirea calității lor. Fiecare om are dreptul să-și expună liber opinia vis a vis de activitatea statului, desigur cu respectarea drepturilor omului.

  1. Reducerea fenomenului corupției la zero

Orice reforme sunt inutile atât timp cât există fenomenul corupției. Justiția, obligator trebuie să fie independentă de orice culori politice, să se conducă stric de legislație și să întreprindă acțiuni de reducere maximală a corupției. Acest lucru va face posibilă implementarea tuturor pașilor pentru a transforma Republica Moldova într-o țară preocupată de bunăstarea cetățenilor săi.

În această etapă a istoriei Republicii Moldova, lista de acțiuni descrisă mai sus pare utopică, dar consider că ar putea fi realizate. Cum? Pe cale pașnică și participativă. Pentru că cetățenii țării sunt de cea mai mare valoare, nu politicienii.

Sursa imaginii de fundal: https://www.pinterest.com/pin/21462535708591655/

”Colivă” pentru școlile din Republica Moldova

Poveste despre faptul că în instituțiile de învățământ preuniversitar din Republica Moldova se desfășoară evenimente religioase cu diverse ocazii nu mai este o noutate. ”Slujitorii domnului” sunt prezenți la careurile de la primul și ultimul sunet, stropind cu agheasmă și recitând rugăciuni, chiar dacă există copii care împărtășesc alte religii decât cea creștin ortodoxă. Pe lângă participarea la aceste ceremonii laice, dumnealor sunt alături de elevi și la orele de religie ortodoxă. Deci, ei sunt atât preoți cât și învățători, în acest fel nivelul lor de influență asupra copiilor, dar și asupra părinților este unul suficient de puternic. Respectiv intimidările față de copiii de alte confesiuni religioase sunt mai pronunțate, iar legislația cu privire la faptul că învățământul este laic, sunt ușor trecute cu vederea. Mai desfășurat despre Biserica Ortodoxă din Republica Moldova (B.O.M.), relația cu puterea pentru păstrarea influenței și încălcarea legii puteți citi aici.

Locul preoților este la Biserică, nu într-o instituție de învățământ.

De ce?

Pentru că la școală se educă noi generații de cetățeni, iar pe lângă faptul că elevii sunt învățați litere, cifre și un pic de știință, mai este nevoie de a învăța și despre drepturile omului, libertatea gândirii, egalitate și non-discriminare. Preoții, ”slujitorii domnului” sau reprezentanții B.O.M. (sau oricum altfel doriți să-i numiți) prin propaganda religioasă și a așa ziselor valori creștin ortodoxe promovează:

  • discursuri homofobe (ex. preotul Ghenadie Valuță);
  • discursuri discriminatorii instigatoare la ură (ex. preotul Anatolie Cibric);
  • practici care pun în pericol viața omului (campaniile anti-vaccin, anti-avort);

Învățăturile anti drepturile omului nu trebuie să aibă loc într-o instituție laică de învățământ și nici în oricare alta. Evul mediu demult a trecu, așa că profesorii trebuie să fie la școală, iar preoții la biserică. Această formulă ar trebui să fie aplicată în practică, nu doar pe hârtie. Predarea în exclusivitate a religiei creștin ortodoxe și nu a istoriei religiilor nu este altceva decât limitarea dreptului la libertatea de gândire a copiilor. Ministerul Educației Culturii și Cercetării închide ochii la aceste încălcări ale legislației, pentru că mariajul dintre puterea politică și cea religioasă a avut loc demult, iar cetățenii preferă să tacă, pentru că în Moldova nu este ”primit” să te opui șefului. Așa și trăim.

Conflicte între părinți și instituțiile de învățământ din cauza religiei au fost și vor fi foarte multe. Un exemplu recent este școala în care am învățat, Liceul Alexei Mateevici din orașul Dondușeni, despre care nu pentru prima dată se discută în spațiul public. În toamna anului 2018 la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității în Republica Moldova a avut loc o ședință cu participarea unui părinte și a reprezentanților administrației liceului cu privire la faptul că în instituția de învățământ sunt încălcate drepturile la libertatea de gândire a copilului. Atunci cazul nu a fost înaintat în judecat pentru că părțile au ajuns la o înțelegere. Reprezentanții liceului au spus că vor avea grijă să nu-i fie încălcată libertatea de gândire a copilului, iar în caz că părintele va mai întâmpina astfel de probleme, să contacteze administrația instituției de învățământ.

Pe 15 martie 2019, în incinta liceului Alexei Mateevici din or. Dondușeni s-a desfășurat ”Festivalul Colivei” la care au participat elevii din clasele a V-a până la cei de a XII-a. În instituția de învățământ a avut loc un ritual medieval excepțional, aceasta a fost împânzită de icoane, lumânări, colaci și alte obiecte de cult.

”Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenirea morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfințite.”[1]

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, mâncare şi interior

Fotografie de la ediția a II – a a Festivalului Colivei, liceul Alexei Mateevici din orașul Dondușeni: https://www.facebook.com/cojocari.97/photos/pcb.2297562923866118/2297562697199474/?type=3&theater

Ei bine, dacă s-a ajuns că la școală se organizează praznice gastronomice de pomenire a morților, este greu să discutăm în limitele rațiunii ”pure” despre acest subiect. Se vede că Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Direcțiile de Învățământ și alte instituții de învățământ din Republica Moldova sunt în criză de idei de evenimente sănătoase pentru dezvoltarea unei generații de cetățeni. În acest sens propun o serie de evenimente  Dumnealor, inclusiv și administrației Liceului Teoretic Alexei Mateevici din orașul Dondușeni.

Ce alte teme utile, în loc de ”Colivă”, pot fi discutate într-o instituție de învățământ?

  • Cosmos (galaxii, sisteme solare, planete, călătorii în spațiu, oamenii pe planeta Marte);
  • Tehnologii (inteligența artificială, aparate de zbor, calculatoare și diverse alte gadgeturi);
  • Medicină (de la metodele simple până la cele mai inovative de tratament a diferitor boli ale secolului XXI);
  • Geografie și istorie (cele mai mari, curate, vechi, frumoase orașe din lume, diversitatea culturală și religioasă pe pământ);
  • Educație civică (importanța participării cetățenilor la procesul decizional, democrație, drepturile omului, egalitatea de gen, corupție, accesul la informație, rolul cetățeanului în stat);
  • Psihologia omului (senzațiile, emoțiile, cum să faci față greutăților de zi cu zi, comunicarea și interacțiunea în societate).

Lista poate continua la nesfârșit (și poate fi completată participativ), iar tematicile cu siguranță că vor contribui la dezvoltarea unor abilități necesare copiilor atunci când vor păși în lumea adultă. La acest proces pot contribui cel mai mult învățătorii, ei au toate pârghiile necesare pentru a crește o generație care să știe mai mult decât să facă ”colivă” pentru înmormântări.

Dragelor și dragilor, nu îngropați sistemul de învățământ din Republica Moldova, el și așa este deja în groapă.

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Coliv%C4%83

Sursa foto de fundal: https://www.pinterest.com/pin/360710251402886603/

Biserica Ortodoxă între cultură și politică în Republica Moldova

Republica Moldova, la fel ca și multe alte state ex sovietice este actualmente o țară în care majoritatea cetățenilor  – 96.8 % conform ultimului recensământ din 2014[1] – se declară a fi de religie creștin ortodoxă, și aceasta în pofida unor încercări de laicizarea forțată în perioada Uniunii Sovietice. Celelalte grupuri religioase, deși mult mai mici, au și ele un profil creștin (catolic, neoprotestant etc). În noua istorie a Republicii Moldova, ortodoxia, gestionată de cele două mari instituții – Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei – a fost mereu într-o poziție dominantă față de celelalte culte.

Această poziție conține o contradicție evidentă. Pe de o parte, Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie prevede că ”Cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în drepturi în fața legii și a autorităților publice”  iar discriminarea ”unui sau altui cult religios se pedepsește conform legislației în vigoare[2]. Pe de altă parte, aceeași lege prevede, în articolul 15 (5), că statul recunoaște ”importanța deosebită și rolul primordial al religiei creștin-ortodoxe și, respectiv, al Bisericii Ortodoxe din Moldova în viața, istoria și cultura poporului Republicii Moldova.” Adică, pe de o parte legea prevede o egalitate între grupurile religioase (șanse egale de activitate), iar pe de altă parte aceeași lege motivează un tratament preferențial pentru un cult, Biserica Ortodoxă (iar între ele, așa cum se va vedea, o singură organizație – Mitropolia Moldovei).

Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) este divizată în două tabere mari, dar inegale: Mitropolia Basarabiei aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române și Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove (în continuare Mitropolia Moldovei) sub jurisdicția Patriarhiei Ruse.  Această situație se datorează contextelor și influențelor politice și geopolitice.

Mitropolia Basarabiei, fondată după unirea din anul 1918, și-a stopat activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în perioada ocupației sovietice. După destrămarea URSS și declararea independenței, mai exact pe 14 septembrie 1992 Biserica Ortodoxă Română din Republica Moldova a reluat activitatea, aceasta având statut autonom.[3]

Mitropolia Moldovei,[4] deține controlul asupra majorității bisericilor ortodoxe din Republica Moldova, și activează sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, fapt nerecunoscut de Patriarhia Română. Din anul 1989 la conducerea BOM este Mitropolitul Vladimir, în trecut fost secretar al Direcției Eparhiale din Cernăuți,[5] personalitate controversată în viața publică în Republica Moldova.

Articolul în întregime îl puteți citi aici.