Category: (Ne)Politică

Pentru unii e stânga, pentru mine sunt doar niște valori

Când eram adolescent, auzeam deseori vorbe că ”politica este murdară și mai bine să nu te bagi”, că ”sunt bandiți și e periculos”. Eu de fire și din educație fiind un om pașnic, o bună parte din viață așa și am trăit, neimplicându-mă și neinteresându-mă de politică. Probabil că din acest motiv nici nu sunt tare priceput la ideologiile politice și tot felul de concepte din aceste filosofii. Dar, în ultimii ani nedreptățile, ilegalitățile, corupția, medicina ineficientă și justiția cumpărată, m-au împins să răsfoiesc buchii din domeniu pentru a înțelege ce este politica de dreapta și de stânga (despre care atâta se vorbește).

Câțiva ani de lucru la stat în domeniul educației într-un raion de la nordul țării, mi-au arătat cum sunt plătiți și cum funcționează sistemul bugetar. Revolta interioară crăpa în șapte când vedeam salariul de 2200 lei la fiecare sfârșit de lună. Trebuia ceva de făcut. Paharul de cercetare în teren s-a umplut atunci când am început să fac organizare comunitară la Chișinău. Ochii mi s-au deschis și mai tare, văzând cât de dificil este dialogul dintre autoritățile publice locale și cetățeni. Necesitățile oamenilor în majoritatea cazurilor sunt ignorate. Nu pot să mai înțeleg care este rostul statului atunci?

Ultima etapă pentru înțelegerea direcției politice cu care m-aș putea identifica, a fost atunci când am devenit președintele unei asociații obștești și m-am ciocnit direct cu sistemul birocratic din țară. Am văzut fișele salariale și tot felul de tabele contabile, și cel mai important, cifrele pe care le plătește fiecare cetățean lunar și anual la stat. Aici cum se zice ”mi-a sărit căpăcelul”. Sumele enorme pe care le dăm statului (impozite din partea angajatorului, impozite din partea cetățeanului, asigurări sociale și medicale achitate la fel de ambele părți)  în mod normal ar trebui să fie investite în așa fel încât cetățenii să beneficieze de medicină, învățământ, servicii sociale, pensii etc., însă acest lucru nu are lor. Banii pe care îi achită cetățenii la bugetul statului se duc undeva într-o gaură neagră, oamenii simpli muritori cu greu târâindu-se de la o lună la alta, iar alții mai bogați apar tot mai mult cu automobile luxoase pe străzile găurite din țară.

Activitățile și căutările pentru a mă regăsi într-un curent politic, m-au făcut să înțeleg că mai aproape de principiile de viață îmi sunt: participarea cetățenilor la procesul decizional, egalitate de șanse, egalitate de gen, asigurarea cetățenilor cu adăpost și hrană, respectarea drepturilor muncii, libertatea de exprimare, impozitarea bisericilor, medicina și învățământ gratuit, reducerea corupției la zero. Aceste idei de fapt fac parte din doctrina politică social democrată. În continuare încerc să fac un exercițiu de imaginație, fără noțiuni și concepte teoretice, despre unele acțiuni pentru Republica Moldova care cred că ar contribui la o dezvoltare un pic mai sănătoasă a societății noastre.

Pe scurt.

Pe parcursul a 28 de ani de independență a Republicii Moldova, partidele politice de la guvernare nu au făcut nimic altceva decât să fragmenteze societatea în tabere fictive, acestea fiind ușor manipulate prin diverse concepte cum ar fi ”dreapta este unirea cu România, stânga este Rusia, centru prieteni cu toți, pericolul din occident etc”. De la un mandat la altul, partidele politice s-au aflat într-o continuă campanie electorală, aceștia înecându-se în propriile promisiuni și uitând de oamenii vii care trăiesc în această țară.

Fără a face cunoștință cu programele electorale ale partidelor din Republica Moldova, vin cu o serie de propuneri, aparent naive, dar necesare (cel puțin așa îmi pare la momentul scrierii acestui text):

  1. Asigurarea hranei, adăpostului și combaterea sărăciei

Cum poate fi făcut acest lucru? Din banii cetățenilor, așa cum și celelalte puncte care urmează.

Într-o țară în care există cetățeni care nu au unde trăi și nu au resurse pentru a se alimenta, economia se pare că scade continuu. Pentru că sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru asigurarea securității, din motiv că cetățeanul care flămând și fără casă va comite infracțiuni pentru s supraviețui, iar producătorul autohton va vinde și produce mai puțin (deci economic dezavantajos).

  1. Medicină gratuită

Cu cât mai mare grijă are statul de sănătatea cetățenilor țării sale, cu atât mai mult se poate de economisit și de reinvestit tot același domeniu. Până la urmă, această medicină gratuită nu este chiar gratuită. Majoritatea populației plătește taxe pentru asta. Este posibil.

  1. Învățământ gratuit

Acest lucru se pare că este cât de cât asigurat. Școlile sunt gratuite, însă familiile social vulnerabile rămân a fi marginalizate, având în vedere sistemul de asistență socială de doi bănuți pe care îl avem la moment. Dacă nu ar exista organizații internaționale care ar oferi ajutor umanitar atunci mulți din copiii din familiile nevoiașe nu ar avea nici măcar haine pentru a merge la școală. Ne mai vorbind despre rechizitele și alimentația necesară.

  1. Egalitatea de șanse

Despre egalitatea de șanse în mare parte doar se vorbește, în realitate e total diferit. Dacă cetățeanul/tânărul/copilul vine dintr-o familie cu o situație financiară bună, atunci acesta beneficiază prin diverse metode (deseori ilegale) de studii de calitate, atitudine preferențială din partea funcționarilor publici, servicii medicale etc. Statul trebuie să asigure egalitate de șanse pentru toți cetățenii săi, acest lucru trebuie să fie obligator.

  1. Egalitatea de gen

Istoria, dar și statisticile arată că inegalitatea pe criteriu de gen este una din cele mai grave din țară, aceasta fiind în strânsă legătură cu violența în familie aplicată față de femei. Salariile egale, accesul la aceleași tipuri de muncă în care domină bărbații, politici de susținere pentru dezvoltarea profesională a femeilor aflate în concediile de maternitate, sunt doar câteva puncte prioritare care nu trebuie să lipsească de pe agenda politică din țară.

  1. Drepturile muncii și sindicate

Deși legislație cu privire la drepturile muncii și la sindicate există, aceasta nu este respectată. Este nevoie de acțiuni stricte de monitorizare a angajatorilor, să fie respectat regimul de muncă, securitatea, să fie asigurate condiții umane de lucru și salarii suficiente pentru un trai decent. Iar cei care nu vor respecta legislația să fie penalizați. Să fie încurajată crearea sindicatelor independente în toate domeniile.

  1. Impozitarea bisericilor

Într-un stat al cărui valori sunt bazate pe egalitate, dreptate și libertate, nu ar trebui să existe tratamente fiscale preferențiale, mai ales atunci când este vorba de profit. Impozitarea bisericilor ar crește bugetul de stat, iar acest lucru va juca un rol important și suplimentar în asigurarea unei vieți de calitate a cetățenilor.

  1. Participarea cetățenilor

Statul social democrat nu poate exista fără o participare a cetățenilor la procesul decizional. Fiecare cetățean are dreptul să se implice, să propună și să solicite. Participând la luarea deciziilor politice statul se asigură că fiecare pas întreprins este făcut împreună și la dorința cetățenilor, deci cu o transparență maximă.

  1. Libertatea de exprimare

Principiul libertății de exprimare este primordial în realizarea tuturor scopurilor enumerate mai sus, dar și în îmbunătățirea calității lor. Fiecare om are dreptul să-și expună liber opinia vis a vis de activitatea statului, desigur cu respectarea drepturilor omului.

  1. Reducerea fenomenului corupției la zero

Orice reforme sunt inutile atât timp cât există fenomenul corupției. Justiția, obligator trebuie să fie independentă de orice culori politice, să se conducă stric de legislație și să întreprindă acțiuni de reducere maximală a corupției. Acest lucru va face posibilă implementarea tuturor pașilor pentru a transforma Republica Moldova într-o țară preocupată de bunăstarea cetățenilor săi.

În această etapă a istoriei Republicii Moldova, lista de acțiuni descrisă mai sus pare utopică, dar consider că ar putea fi realizate. Cum? Pe cale pașnică și participativă. Pentru că cetățenii țării sunt de cea mai mare valoare, nu politicienii.

Sursa imaginii de fundal: https://www.pinterest.com/pin/21462535708591655/

De ce am decis să merg la votare?

 

Eu până săptămâna aceasta mă gândeam să boicotez aceste alegeri. Motive sunt multe.

Pe scurt.

Începând de la faptul că sunt dezamăgit, la fel ca mulți alții, de tot acest scenariu de după 2009. Pe atunci eram student, visător, credeam că lucrurile se vor schimba, ”tuda siuda” îl citeam pe Kant și ascultam doom. Însă încă nu lucram și nu știam cum este să faci bani suficienți pentru a plăti chiria, cumpăra mâncare, haine și așa mai departe. Un fel de ”fantazior” optimist, care pe lângă epistemologie îl citea uneori și pe Cioran.

În fine.

După finisarea studiilor, m-am întors în localitatea de baștină (or. Dondușeni) și am lucrat 2 ani profesor în gimnaziile din câteva sate din raion (nu, nu am beneficiat de suma aia de la stat, am renunțat la acele câteva zeci de mii de lei pentru că nu am vrut să fiu legat de un loc anume). La una din școli mergeam câte 10 km pe jos dus întors. Erau vremurile în care abia cunoșteam realitatea, aproape ca un nou născut. 

La alegerile parlamentare din 2014 am făcut parte din secția de votare din oraș. Procesul a fost interesant, dar despre asta zic altă dată. Îmi aduc aminte cum după miezul nopții am numărat voturile. M-am dus tare trist acasă.

M-am întors înapoi la Chișinău și am început totul de la zero, istoria începea pe o foaie albă. Aici timp de 3 ani am învățat foarte multe lucruri din mers. Unele le reușesc mai bine altele nu, dar cum am zis, învăț și asta este important (cel puțin așa îmi pare).

Plătesc impozitele regulat, nu primesc salariul în plic, deci fiecare bănuț care îmi este transferat lunar este taxat conform legislației. Acest lucru mă face să conștientizez că statul există datorită nouă, plătitorilor de impozite (și desigur că datorită cetățenilor plecați la muncă peste hotare), respectiv eu în calitate de cetățean am tot dreptul să urmăresc cu ce se ocupă funcționari publici și să le cer socoteală.

Să mă întorc la tema alegerilor din 24 februarie 2019 și de ce m-am răzgândit:

  1. Validarea alegerilor va fi făcută chiar dacă la urnele de vot se va prezenta un număr mic de cetățeni.
  2. Nu-mi place ce face actuala guvernare pentru cetățenii.
  3. Nu sunt de acord să-mi fie limitat dreptul la exprimare prin diverse metode de intimidare, făcute de actuala guvernare.
  4. Respectiv, nu vreau să văd aceleași mutre la guvernare în următorii 4 ani.
  5. Nu vreau ca în locul meu să voteze altcineva.
  6. Nu vreau să-i permit actualei guvernări să câștige alegerile prin faptul că șantajează bugetarii (învățătorii, medicii, polițiștii și alți funcționari publici) și practic îi impun să-i voteze tot pe ei, pentru că de altfel aceștia ar rămâne fără serviciu.
  7. Nu sunt de acord că actuala guvernare ”luptă” selectiv cu corupția.
  8. Sunt împotrivă ca banii pe care îi achită cetățenii statului, sunt folosiți irațional. (un exemplu fără multe explicații ar fi recenta ”reparație” de 1 cm grosime a drumurilor din țară)
  9. Trebuie să-mi exercit dreptul și obligațiunea de cetățean și să merg să votez.
  10. Dacă nu aș merge la vot, nu mi-aș putea permite moral să critic următorul guvern.

Deci, particip la votare și îi îndemn pe toți să o facă. Este un drept civil, pe care este bine să-l folosim cu cap.

Vă pup.

Sursa foto aici.

 

Premiul ”Zmeura de Aur” pentru politicienii din Moldova

”Ramsurile” de la începutul acestei campanii electorale sunt un fel de ”remake” la cele anterioare. Autobuzul socialiștilor incendiat, candidatul blocului ACUM agresat la Edineț sub ochii Poliției, alt candidat fugărit de gâștele cerbului ȘOR și jocul de-a reporterul ”democrat” a fostului lector cu lavaliera în mână. Toate aceste evenimente parcă ar avea scopul de șoc și  trezire a societății. Însă refrenul ”alege-mă pe mine pentru că sacoul meu a fost procurat săptămâna trecută și nu va trebui să fur bani de la cetățeni pentru procurarea unui costum nou” nu mai se mai leagă cu melodia. 

bla bla bla…

Se pare că nu are mare efect. Cel puțin la această etapă.

Și asta pentru că majoritatea actorilor de pe scena politică sunt previzibili și neinteresanți, iar candidații care inspiră cât de cât încredere – apriori sunt percepuți că nu vor reuși să facă ceva.

Politicul din Moldova este asemeni unui serial TV care în primele sezoane era interesant, apoi a devenit plictisitor.

Apropos alegerile din Republica Moldova în 2019 vor fi în aceeași zi când vor fi înmânate premiile Oscar în SUA. De obicei premiul pentru cel mai bun film este oferit unor pelicule care nu merită. Pentru că așa ”trebuie”. Simțiți ceva similar?

Luni dimineață pe 25 februarie cetățenii moldoveni se vor trezi cu un sentiment de deja vu. Unii vor spune că ”da eu v-am zis că așa va”, ”ori ăștia ori alții, tot vor fura”, alții ”Cum așa? Plec din țară. Rămâneți voi aici, cei care i-ați votat. Moldovenii își merită viitorul.”.

Să zic să mergeți la vot sau să nu? Nu are rost. Istoria Republicii Moldova ”independente” demult a arătat că politica locală nu este de Oscar ci mai degrabă de Zmeura de aur. Ce să facem atunci? Să renunțăm la peliculele populiste? Sau poate să ne uităm la Festivalul de la Cannes?

 

Sursa imaginii: https://www.pinterest.com/pin/728246202220390874/