Category: (Ne)Existențialism

Cu ea între patru

Imagine simbol, sursa: https://medium.com/stories-behind-photography/human-connection-56417d715b5b

Imagine simbol, sursa: https://medium.com/stories-behind-photography/human-connection-56417d715b5b

A cincea săptămână între patru pereți.

Minus 4 kilograme.

Anxietatea trece în alt stadiu.

Sunetul frigiderului începe să deranjeze. 

Observ cum se depune praful pe podea în mai puțin de 24 de ore după ce am tras cu aspiratorul. 

Copăcelul de grapefruit din vazon a adăugat 3 frunze noi. 

Ceaiul nu mai are acel gust, nici cel verde curat, nici în combinație cu melisa sau frunze de trandafiri. 

Apa o beau pentru că trebuie, mi-am instalat și o aplicație care mă bâzâie la fiecare oră și îmi aduce aminte că trebuie să beau apă, iar când mă satur, îi adaug o felie de lămâie. 

Ce bine că se vinde lămâie la marketul de lângă casă. 

Încerc să caut părțile bune în toată această „campanie #stauacasă”. Un mare noroc că o parte din job-uri îmi permite să lucrez de acasă și nu trebuie să circul prin oraș. Programul mi-l fac singur, problema este că nu prea înțelegi când este timpul liber și când cel de lucru. Continue reading…

584 total views, 1 views today

Fenomenul fidelității și sentimentul de vină [Partea II]

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

…aici prima parte

Atât timp cât unul din parteneri dorește să trăiască într-o relație liberă, iar celălalt are viziuni tradiționale despre familie, ceea ce se va întâmpla mai departe în viața lor va fi însoțită de fenomenul fidelității și sentimentul de vină. Aceste elemente pot fi îndepărtate fie prin recunoașterea libertății persoanei iubite, fie prin acceptarea că ambii parteneri trebuie să conviețuiască respectând un set de valori conservatoare aprobate de societate.

Dacă să vorbim în termeni simpli, bărbatul și femeia în relația de familie, cuplu, căsătorie, se dedică în exclusivitate unul altuia. Dragostea, afecțiunea, sinceritatea, intimitatea, relația sexuală, sunt niște dimensiuni reciproce și nimeni altcineva nu are voie să se atingă de aceste părți ale vieții lor doi, care sunt ca un tot întreg. Se încheie un pact de siguranță, de la care se așteaptă la un statut social și financiar care corespunde unui sistem de valori. Acest pact poate exista atât timp cât ambii vor respecta norma morală general acceptată precum este fidelitatea. Adică nici unul din parteneri nu are dreptul moral de o oferi una din aceste dimensiuni altei persoane străine. Dacă unul din ei va dărui dragoste altei persoane sau dacă va întreține o relație sexuală, riscă să fie acuzat de trădare și să înceteze relația. Fie ești fidel(ă) și iubit(ă) pentru faptul că viața ta aparține numai persoanei din cuplu, fie infidel(ă) și vinovat(ă) de destrămarea familiei. Continue reading…

986 total views, 7 views today

Despre relațiile libere și redefinirea căsătoriei [Partea I]

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/

… aici partea a doua

Căsătoria se schimbă pentru că și pretențiile noastre de la ea se schimbă masiv. Se schimbă pentru că înainte divorțam ca să nu mai fim nefericiți, iar astăzi divorțăm pentru că putem fi mai fericiți.”, spunea psihoterapeuta belgiană, Esther Perel, într-un interviu despre relațiile de cuplu, monogamie și poligamie.

Urmează un șir de viziuni despre libertatea în relație din perspectiva personală. Nu este un manifest, îndemn sau o rețetă. Nu se recomandă persoanelor sensibile la cuvântul sex și infidelitate. 

În ultimii vreo 4-5 ani, discuțiile despre relațiile de cuplu în mod obișnuit duc spre exemplul personal, și anume acela de a oferi libertate partenerului/partenerei. Evident că într-o societate în care normele sociale despre felul în care trebuie să fie un cuplu, apriori implică pachetul de valori și reguli precum fidelitatea și monogamia, iar astfel de exemplu este privit cu suspiciuni și o oarecare doză de rezervă. Linia roșie devine mai pronunțată odată cu ieșirea din limitele normalului acceptat de către majoritate și felul în care am fost educați de aceasta.  Continue reading…

713 total views, 8 views today

Angajatul, sclavul cu gura închisă în fața șefului

Despre atitudinile unor angajatori față de angajați și despre cum sunt dresate generații de robi cu frustrări impuse prin valorile nescrise din societate (dar și din familie). O precizare doar, aici povestea nu e despre supunere, ci despre cum viața plină de ”superiori” deștepți care încearcă să te fută și să-ți închidă gura, dar tu nu taci și nu îi lași să-ți violeze libertatea la exprimare. Desigur că va rămâne încă mult loc pentru a fi adăugate puncte de vedere legislative și virgule din experiența fiecărui cititor.

Pe scurt și pe rând, inspirat dintr-o istorie reală.

Prima experiență de angajat vine din adolescență, de pe la vârsta de 15 ani. Îmi aduc aminte acele câteva zile de trezire la 5 dimineață și culcare la miez de noapte. Patru sau cinci zile, atât a rezistat organismul prima experiență de hamal la piața din oraș. Entuziasmul a dispărut repejor nu doar din motiv că fizic era dificil, ci din cauza muncii neorganizate și a atitudinii angajatorului. Cine a lucrat în astfel de domenii (muncă la negru) știe cum e să mănânci undeva după un perete, departe de ochii angajatorului. Pentru că, în timpul mesei nu lucrezi, iar asta nu-i aduce șefului senzația că totul merge conform planului său inexistent.

Încercările din afara țării, în calitate de ”gastarbaiter”[1], la fel mi-au conturat percepția despre cel ”superior” și cel ”inferior”. Atitudinea angajatorilor atât la vest cât și la est a fost aproximativ aceeași. Mâncat pe fugă, odihnă puțină, muncă neorganizată și mutra nemulțumită a șefului atunci când din cele 12 ore de muncă încerci câteva minute să le petreci pentru tine (vorbind la telefon, răsfoind o carte sau orice alte ocupații de recreere). Continue reading…

2,369 total views, 5 views today